Autor: Alexandra Gruian

Vine Crăciunul. Mă pregăteam să scriu un editorial ușor, de culoare, căutam o temă care să încălzească spiritul…și am fost servită cu un subiect care încinge spiritele. Încet, încet, prindem gustul protestelor, și asta pentru că avem motive. De sărbători nu Moș Crăciun ne va putea bate la ușă, ci SRI va putea intra neinvitat în calculatoarele noastre. Asta grație votului unanim al Parlamentului, care a ratificat pe nesimțite Legea siguranței cibernetice.Tot ce se afla pe calculatoare, date, programe, totul, va putea fi accesat de Serviciul Român de Informații fără nici un fel de acord prealabil sau înștiințare a deținătorului.

fdÎn bunul meu stil, prima întrebare pe care o pun este a cui siguranță?Cum este posibil ca o lege de asemenea importanță să treacă prin Parlament fără o minimă consultare publică? Dacă siguranța noastră, a cetățenilor acestei țări, era prioritatea legislatorilor, nu ar fi existat nici un motiv pentru ca totul să se facă în tăcere. Ceea ce mă face să cred, pe mine, ca și pe toți cei care s-au gândit să aibă o reacție critică, că scopul este ca establishmentul să se protejeze pe sine de noi,cei mereu nemulțumiți și din ce în ce mai sensibili la mobilizare. Partea bună este că, fără voia lor, politicienii reușesc să ne facă să ne exersăm veleitățile democratice. Și trebuie să recunosc, și-au ales un moment al naibii de simbolic pentru a vota o lege abuzivă.

Este un motiv pentru care anumite țări restricționează accesul la internet. Dacă pe plan internațional corporațiile doresc controlarea internetului din motive economice prin instrumente precum ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement), anumite state sunt interesate să limitezerezistența populației la deciziile politice, fie prin limitarea informației, fie prin subminarea capacității de mobilizare. Având în vedere puterea rețelelor sociale de a coagula mișcări de protest, după cum s-a întâmplat în cazul Primăverii Arabe, dar și a recentelor proteste din România cauzate de abuzurile față de votanții din diaspora, este destul de ușor de bănuit că temerile parlamentarilor români se îndreaptă în această direcție.

Unanimitatea voturilor pentru încălcarea dreptului la intimitate cibernetică mă sperie. Marele avantaj al democrației este acela că, deși nu e imună la derapaje,  are inclusiv mecanisme de autoreglaj. Acesta este scopul pluripartidismului, să asigure o dezbatere, o multitudine de opinii. În acest caz însă ne confruntăm cu un bloc ale cărui interese nu sunt binele public, în condițiile în care binele public nu este definit conform unei ideologii totalitare. Dar, dacă stăm bine să ne gândim, care este cu adevărat diferența între acțiunile permise de această lege și supravegherea continuă din regimul comunist? Statul devine omniscient și omniprezent, chiar mai mult decât a fost anterior, grație tehnologiei care ne face să ne depozităm mare parte din viață pe dispozitive cu conexiune la internet. Nu mai este nevoie să fragmentăm spațiul urban, după logica lui Haussmann, care a proiectat Parisul astfel încât să faciliteze lupta împotriva eventualelor mișcări populare. Acum este suficient să fragmentăm spațiul virtual, chiar preventiv.

Legislația românească este atât de flexibilă încât aplicarea legilor devine extrem de subiectivă. Suntem maeștri ai vidurilor legislative și a formulărilor vagi, care să permită urmărirea diversor interese mai mult sau mai puțin legitime. Care este cadrul de aplicare a prezentei Legi a siguranței cibernetice? Principiul ei de bază este puternic viciat, dar și așa, care ar fi criteriile pe baza cărora “clienții” SRIse vor trezi cu calculatoarele “sparte”? Cine dă aprobarea pentru această acțiune? Sau e la îndemâna oricărui funcționar din aparat? Cum sunt folosite informațiile? În final însă, toate aceste întrebări sunt irelevante. Ele nu fac decât să sublinieze reaua-credință a autorilor.

Înainte ca legea să devină funcțională, ea va trebui ratificată de președinte. Se pare că deciziile pe care Klaus Iohannis trebuie să le ia în acest final de an nu sunt deloc ușoare. În țară se pregătesc proteste împotriva acestui proiect: la Cluj și la București locul și data au fost stabilite. Urmează să vedem cât de funcțională este democrația în România…

harta-serviciilor